HAG'IU, hagii, s.m. Crestin sau musulman care a fost în hagialâc. - Din tc. haci.
Sursă : DEX'98 (11530)  - gall

hag'iu s. m. (în nume proprii Hagi-), art. hag'iul; pl. hag'ii, art. hag'iii
Sursă : DOR (250140)  - siveco

HAG'I//U ~i m. înv. 1) Persoană care a fost să se închine la locurile sfinte. 2) Titlu pe care îl primea cel care făcea o astfel de călătorie. /<turc. haci
Sursă : NODEX (336980)  - siveco